POSTUL CA FORMA DE HRANA

Problema postului e mult mai ampla decât pare a fi. Omul atrage
nenorocirile asupra lui din cauza impuritatii din el, ramasa din
vietile anterioare. Fiecare pacat, gresala si-au lasat semnul, drojdia
înca acolo. Postind, eliminati aceste impuritati, iar lumina poate
straluci, facându-va sa va simtiti mai usor si mai fericit. Din acest
motiv, marii Învatatori spirituali din toate religiile au recomandat
întotdeauna postul.
A posti nu înseamna a te lipsi, ci e mai putin o forma de renuntare
decât de hranire. Când corpul fizic e lipsit de hrana, celelalte
corpuri (eteric, astral, mental ) trebuie sa munceasca. Exista un
principiu în fiecare om ce îl obliga sa faca un efort pentru a se
împiedica sa moara, iar când corpul fizic nu e hranit corect, alarma
se întinde la entitatile din zonele superioare pentru a veni în ajutor
cu elemente mai fine din atmosfera. Daca persoana care posteste îsi
întrerupe respiratia în acel moment, pentru o secunda, entitati din
zone si mai înalte vor aduce cea mai înalta forma de hrana.
Initiatii ne spun ca primul om s-a hranit cu foc si lumina. În cursul
involutiei omului, a cazut tot mai jos în materie, iar nevoile lui au
devenit treptat mai grele si mai dense pâna a fost obligat sa se
hraneasca asa ca azi. De aceea, Initiatii, realizând ca modul în care
mâncam acum e rezultatul involutiei, fac toate încercarile sa ne
întoarcem la starea originara a omului, învatându-ne cum sa captam si
absorbim elementele cele mai subtile si fine. Ei îsi controleaza
consumul, ca si când, temporar, ar respinge mai întâi stomacul si apoi
plamânii, pentru a-si elibera gândurile. Acest lucru necesita
disciplina îndelungata, chiar în India foarte putini au control asupra
respiratiei. Cei care au acest control, pot zbura în Akasha, eterul
cosmic si sa dobândeasca cunoastere totala, pentru ca ei sunt liberi.
Omul a coborât din zonele celeste prin involutie. Cum a coborât în
materie si a intrat în
zonele reci la periferie, corpul lui a devenit mai greu si mai dens
pâna a devenit corpul fizic ce îl stim.
Facem la fel iarna când punem haine mai groase pentru a ne proteja de
frig. Acum, înainte ca omul sa o ia pe calea ascendenta înainte de a
se întoarce sus, el trebuie, simbolic vorbind, sa scape de tot ce îl
trage în jos. Postul este mijlocul de a deveni usor din nou, de a-si
redobândi puritatea si usurinta.
Scopul postului totusi, nu e doar de a te abtine de la hrana fizica,
ci si de la anumite sentimente, gânduri negative. În loc sa vrem mereu
sa absorbim, înghitim, acumulam, sa luam prea mult din toate, trebuie
sa învatam sa renuntam, sa fim detasati. Aceasta acumulare ne face sa
mergem în jos. Fiecare gând, sentiment, dorinta care nu e de natura
sentimentala ne trage în jos. Avem nevoie de soarele cald si sa fim
noi însine. Când am respins toate acumularile inutile în noi, atunci
ne vom simti transformati, adusi la viata de suflarea divina.
Daca veti continua sa acumulati lucruri în cap sau inima, nu mai aveti
loc pentru Dumnezeu si îngerii lui. Sa nu întelegeti gresit; eu nu zic
sa nu va folositi de stomac, plamâni, intestine; nu distrugându-va
corpul fizic veti întelege adevarul. Corpul trebuie sa fie intact,
cap, inima, plamâni, stomac,etc. Important este sa fie în armonie;
acesta este scopul postului.